Jos mastile (fragm. din vol.”Cu ochii deschisi”)

Deseori cand anumite sentimente inmuguresc in noi , simtim mai mult sau mai putin constient, dar instinctiv nevoia(dintr-un fals instict de autoconservare) sa le ucidem , sa le sufocam sau sa le distorsionam

asa ca le imbracam cu diverse masti si le cernem prin diverse site:sita mandriei, sita orgoliului, sita fricii , sita vinovatiei etc
…
pentru ca.. ne e teama sa fim noi

ne e teama ca noi cei reali si adevarati, dezbracati de „reguli” si stereotipuri sociale, nu am fi destui de buni, nu am fi priviti cu “ochi buni ”

cautam sa gasim mereu in orice o anumita continuitate a ceea cea fost candva, sau a ceea ce este..mereu, a ceea ce a fost impamantenit de ani si ani,

cautam mai mult sau mai putin constient sa urmam niste reguli pe care in sinea noastra… le detestam cu totii, niste reguli bazate pe “asa trebuie”, asa se cade” si niciodata pe “asa simt” , “asa am nevoie”, “asa sunt”

ne camuflam cu diverse masti sociale sin nu avem curajul sa spunem ce simtim clar si direct, sa fim ceea ce suntem

apoi oarecum frustrati, vazand rezultatele.. oarecum dezastruase, paradoxal il “atacam “ pe celalat spunandu-i cu alte cuvinte :
“De ce nu spui tu, ce vreau eu sa-ti spun? “
, asteptam de la el/ea sa ..ghiceasca ce este in sufletul nostru, nebagand de seama ca ..mastile noastre l-au derutat atat , incat nici el/ea poate nu mai stie ce sa creada, plus ca si el sau ea are de dus povara propriilor..masti

Ne automutilam sufleteste , urmand anumite stereotipuri, ca apoi tot noi, deranjati de rezultate sa protestam… impotriva cui de fapt? Impotriva noastra.

E greu cand gandesti invers o mare parte din viata, sa gandesti clar , sa fi tu, sa dai o data pentru totdeuna jos mastile si sa te privesti pe tine, cel adevarat in oglinda sufletului.
E greu, dar nu imposibil si orice lucru..are un inceput!

Asa ca haideti sa lasam in urma norii temerilor si sa culegem doar florile gandurilor ce vin din Sinelui nostru curat , haideti …Sa Fim!