Oana Radu

Ateptam cu toti cu infrigurare ziua de maine, repetam tot timpul fraze ca:”trebuie sa am rabdare, lucrurile or sa se indrepte, are cerul grija, nu se poate sa nu iasa soarele si pe strada mea”etc

Asteptam cascand plictisiti sau bombanind , sa ne pice din ceruri norocul si fericirea, ca doar meritam nu?

Apoi suntem dezamagiti cand observam ca a doua zi este la fel de terna/rea
sau chiar daca uneori avem impresia ca lucrurile s-au indreptat si sunt pe un fagas normal, suntem total dezamagiti cand observam ca peste ceva timp, am ajuns de unde am plecat, la oftat si lamentari sau lucrurile s-au “asezat” chiar mai rau si iar spunem : “dar de ce mi se intampla mie?, Sunt un om bun, de ce nu am noroc? “etc.

Dar v-ati gandit vreodata ca in loc sa asteptam mare schimbare care ne va pune pe piedestalul viselor ar trebui sa ne schimbam noi?

Ca in loc sa schimbam ceva sau pe cineva poate ar trebui sa schimbam felul de a gandi si de a actiona, sa fim constienti de faptul ca avem doar ce meritam?

Suna crunt stiu, insa priveste-ti viata, priveste-ti boala, suferinta priveste in jurul tau.

Tot ce ai sau ce nu ai , ce simti, felul cum esti tratat de altii, este atras de tine, este atat cat meriti, este reflectarea a ceea ce ai oferit ,esti tu.

Daca o problema se repeata, persista(ex nu ai noroc in dragoste) inseamna ca se greseste undeva, ca nu ne-am asimilat o lectie de viata, ca persistam in greseala blamandu-i pe ceilalti, cand de fapt primim doar ce meritam si daca nu ne vedem greselile , vom continua sa suferim pana asimilam lectia sau pana la la moarte, ca apoi in viata urmatoare sa ducem cu noi aceiasi lectie neinvatata dar cu o karma mult mai negativa.

Trebuie sa ne cautam vina/partea de vina si sa ne indreptam.
Ne plangem cand de fapt e doar vina noastra ca nu invatam din greseli, nu ne asumam greseala, nu o cautam macar dar cautam mereu vinovati in ceilalti(ca asa e mai simplu si noi ramanem “curati”) fara sa vedem ca ceilalti si viata ne ofera cat si ce meritam, ce atragem, ca o reflexie a ceea ce oferim, nu sunt altii rai, sa privim in sufletul nostru mai intai, chiar suntem asa “buni” si neintinati cum credem?

[Inainte de toate nu exista om bun si om rau, in cel mai bun caz exista oameni
Buni rai=fals buni
Rai buni=fals rai,
Exista o marja de cca.2 procente in care se oscileaza si de ex. este adevarat ca la oamenii a caror viata este inrautatita , incarcata, procentul de rautate creste, iar la oamenii ce isi asuma greselile , iarta, renuta la orgoliu procentul de bunatate creste]

Bolile sunt semnale de alarma ale spiritului, o bola usoara insemna ca gresesti putin undeva, o bola grava ca ai persistat in aceiasi greseala sau ca ai adunat mai multe greseli.

Atunci cand zaci la pat de fapt spiritul vine si spune: “acum ai ragaz, stai si mediteaza, vezi unde ai gresit”
Dar noi in loc sa facem asta ne revoltam pe corp, pe viata, pe cei apropiati etc, aruncam in jur ura cand totul ar trebui sa fie iubire.

Ex:Spiritul anunta corpul si creierul/ratiunea ca gresesti in gandire si iti da durerea de cap, cand te doare capul esti de fapt anuntat ca gandesti gresit intr-o anumita problema, febra este modul prin care spiritual purifica organismul de negativitate)

Energia universului este iubirea. Iubirea vine in viata nostra prin iertare sincera din tot sufletul si recunoasterea/asumarea partii de vina sau a vinei si indreptarea greselilor.

E drept totodata ca ducem in spate si erorile parintilor(care la randul lor le duc pe cele ale parintilor lor etc) daca nu a fost iubire in familia ta
(au fost certuri, tipete, amenintari etc) si nici armonie , daca ai fost pedepsit pe nedrept, daca ti s-au spus cuvinte care te-au ranit si nedrepte, astea toate isi pun drastic amprenta pe omul care esti azi, pe felul cum te compoti cu femeile sau barbatii in functie de ceea ce ai vazut in propria famile si in functie de felul cum te-a tratat mama sau tata, sau cum la tratat mama pe tata si invers.
Chiar daca ne-au displacut total unele lucruri , copiem inconstient si ranim pe altii cu arma care ne-a ranit.

Oricat ar parea de ciudat, noi ne alegem parintii, spiritul nostru vine si se incarneaza in copilul parintilor de la care stie ca are de invatat spre a-si asimila lectii de viata de care are nevoie pentru a evolua spiritual.

Cu cat avem parinti mai “rai” cu atat avem mai mult de invatat si am ales singuri sa invatam mai mult.
La randul lor si parintii invata de la copil, spiritual copilului nu este inferior parintilor, poate fi chiar superior, asa ca remarcile referitoare la varsta chiar nu au relevanta decat in ceea ce priveste corpul fizic.

[Tatal este partea solida a corpului-scheletul(ai probleme osatura daca ti-ai perceput tatal drept ‘slab” chiar si inconstient in cazul asta trebuie sa-l ierti sincer pe tata ca nu ai inteles ca este si el om si are si parti slabe), mama este tesut moale, tatal este partea inferioara a trupului, mama cea superioara, tatal e partea stanga a corpului , mama partea dreapta);
Mama este sufletul copilului, tatal spiritul]

Afectiunile pe care le avem au de multe ori legatura cu parintii, cu felul cum am perceput legatura lor cu noi, dar au legatura si cu propriile ganduri, stresuri, sentimente;

Teama ca nu esti apreciat/iubit sau ca nu esti necesar/util nimanui naste sentimentul de vinovatie(nu merit..)
Vinovatia naste frica , teama(ce ma fac, nimeni nu are nevoie de mine )
frica naste rautate, inversunare ( va arat eu voua, nu imi pasa de voi , lasa ca o sa vedeti voi de ce sunt eu in stare, etc)
rautatea inseamna autodistrugere
Ex: Oamenii care fac fapte rele vor sa atraga atentia asupra lor, cauta inconstient sau constient poate sa fie impacati, intelesi, iubiti, apreciati, mangaiati, la fel si cei care cauta sa iasa in evidenta, ei cauta de fapt iubire,intelegere, apreciere, recunoastere, afectiune.

Doar prin iertare, intelegere/comunicare sincera ,caldura, bunavointa asumarea greselilor(renuntarea la distructivul orgoliu, ego), se poate ajunge la armonie , iubire si o viata echilibrata.
Iar de aici toate drumurile se vor deschide si “cerul “ va da in sfarsit armonia vietii dorita, implinire , iertare si iubire.